Nr pagini: 216 (Ed. Polirom) An aparitie: 2009 (Polirom) Nota mea: 10/10 Poate o dovadă clară legată de abuzul de putere indiferent de specie. În junglă, leul este regele animalelor, la fermă, este… porcul. O parodie a fățărniciei și a ipocriziei oamenilor care se poate transpune inclusiv în vremurile în care trăim. În urma unei viziuni înainte de moarte și a unui imn învățat de către cel mai bătrân porc de la ferma “ Conacul “, animalele au decis că este timpul pentru a pregăti o revoltă care să vizeze eliberarea lor de cruzimea omului – adică a domnului Jones și a oamenilor acestuia – o gașcă de bețivi care le oferă niște condiții de trai nefavorabile cu rații de mâncare mici și muncă peste măsură. La ceva timp după moartea Seniorului, animalele au pus în aplicare revolta. Au reușit să-l alunge pe domnul Jones și au creat un set de reguli noi și o nouă politică numită “Animalism”. Ca orice început, totul a fost frumos - cel puțin în teorie măcar; vise și promisiuni mărețe. Toate animalele erau egale, drepturi depline, nimic din ceea ce au lăsat oamenii în urmă lor nu le este folositor. Cu timpul porcii au început să preieie mai multe drepturi, iar oile - cel mai bun exemplu care reprezintă acei oameni ignoranți, care nu dau atenție schimbărilor din jurul lor… mai exact cei care sunt pe premiza “crede și nu cerceta”. De la locul pașnic unde animalele aveau drepturi egale și conduceau împreună “Ferma animalelor” a ajuns exact că în vremurile de mult apuse. Promisiuni și vise spulberate în schimbul unor discursuri imbărbătoare și plăsmuirea iluziei că totul este mai bine fără oameni… Nu trebuie să uităm trecutul, mai degrabă să învățăm cât mai mult din el și să nu repetăm greșelile. Porcul a ajuns oglinda omului. Profitor, fățarnic, a ajuns inclusiv să poarte haine, să aibă vicii, chiar să ucidă … exact că omul - nu ști dacă ai putea avea încredere sau nu în el. Poate îți vei găsi un prieten, poate vei avea de suferit în urma încrederii. O lecție în care trebuie să învățăm că “nu tot ce zboară se mănâncă”, să nu fim ignoranți, să dorim să învățăm și să punem întrebări.
0 Comments
Nr pagini: 384 (Ed. Corint – Leda Edge ) An aparitie: 2018 (Corint) Nota mea: 9/10 Subiectul sinuciderii este de multe ori tabu, dar acum reușim să explorăm “ambele tabere”: prima chiar a persoanei în cauză (nu neapărat povestită de ea), iar cea de-a două a celor lăsăți în urmă. Subiectul morții este unul sensibil pentru multă lume, dar sinuciderea este privită cu ură, confuzie, nervi și tristețe. Multe sinucideri se întâmplă în rândul adolescenților; Tyler este un adolescent de 16 ani care s-a sinucis din motive necunoscute momentan, iar sora lui mai mare Alexis (Lexi) care se află într-un carusel gigant ce ii schimbă viață în multe feluri. Cartea asta este bună deoarece toți am trecut din păcate prin pierderea cuiva drag. Știu cât de greu mi-a fost să accept moartea bunicului meu și nu puteam îndura faptul că nu îl voi mai vedea niciodată. Povestea aceasta este un ajutor în sensul că ne putem ragasi în Lexi fie că suntem adolescenți sau ceva mai mari de atât. Putem să ne punem în pielea lui Lex (cu toate că personal nu am avut cazul unei sinucideri, dar am pierdut persoane dragi datorită altor împrejurări): să simțim frustrările prin care trece, căutarea unui răspuns care parcă nu apare niciodată și senzația că îți pierzi mințile încercând să accepți adevărul este exact prin ce am trecut eu, iar timpul a ajutat să mă împac cu ideea și să-mi pun gândurile în ordine. Frustrarea nu îți aduce oamenii dragi înapoi, dar dacă vei caută în inima ta îi vei avea mereu cu tine... amintirile sunt dovada vie că ei au făcut parte din viața ta și tot ele sunt cele care îi păstrează vii pentru totdeauna. Aș putea spune că este mai mult un jurnal a lui Lexi în care povestește atât amintirile din copilărie alături de fratele ei, clipele fericite petrecute în familie/cu prietenii, dar și cele triste, veșnica căutare de răspunsuri care poate ne plac sau nu și problemele de natură socială. Este jurnal mai complex care te poate ajuta să treci peste unele cicatrici mai ușor și să ajungi să accepți situația. Este o poveste tristă, dar până la final veți vedea și partea plină a paharului. Nu tot în lume este negru, trebuie să fim recunoscători pentru tot ce avem și tot ce am avut; sunt lecții de viață prin care trebuie să trecem fie că am vrea sau nu, dar suntem destul de puternici pentru a putea trece peste obstacole, a ierta și a merge mai departe! Nr pagini: 363 (Ed. Libris Editorial) An aparitie: 2017 Nota mea: 10/10 Nu credeam că voi găsi o carte la fel de bună ca cea anterioară într-un timp atât de scurt. Am văzut unele pasaje ce îmi aminteau de “ Îngeri Rătăciți “ sau chiar trimiteri la acesta. Perioada în care se desfășoară acțiunea este aceeași ca în romanul anterior, dar aici autorul tratează o problemă puțin mai delicată: viciul - consumul de alcool, drogurile de mare risc plus alte “defecte” ale oamenilor precum minciuna, hoția sau frica. Începem cu primul viciu – alcoolul. Mihai Carp – profesor de română care speră că va putea schimba sistemul educațional prin libertate de exprimare, spunerea adevărului și apropiere către elevi. Datorită copilăriei zbuciumate, profesorul Carp a abordat acel stil de a preda puțin mai diferit față de normele perioadei și mediului respectiv … problema cea mai mare este că se blamează pentru orice – unul din exemple ar fi o pierdere majoră din viața aceastuia care nu a fost din vină sa. Carp încearcă să zboare mult prea devreme și mult prea sus, iar arpile îi vor fi tăiate. Aici va începe nebunia; mai precis momentul în care se autodenunță pentru ceva ce nu a fost responsabil. Trecem la cel de-al doilea viciu – drogurile. Amalia a trecut prin niște lucruri ce nu ar trebui să i se întâmple niciunui copil. Singurele persoane la care te aștepți să te apere te dezamăgesc – una din ele îți va întoarce spatele pentru totdeauna, iar cealaltă este cea de care tu trebuie să te ferești. În acel început de an de liceu a avut parte de un professor de română nou – profesorul Carp. Amalia ca restul copiilor din clasa era puțin sceptică, dar apoi toți au început să-l îndrăgească. Cu timpul lucrurile s-au mai schimbat până în momentul în care profesorul lor drag a dispărut. Anii au trecut și fiecare s-a refugiat în ceea ce a crezut că e mai bine. Am putea spune că acest refugiu a fost mai mult o încercare de a scăpa de realitatea dureroasă…până într-o zi în care totul se va schimba. Două suflete aparent pierdute vor încerca să se accepte și să se ajute reciproc. Orice viciu are un leac dacă iubești cu adevărat ceva sau pe cineva! O lecție dură de viață care îți va reda speranța pentru ziua de mâine! Recomand cu mare drag! Nr pagini: 524 (Grupul Editorial Libris ) An aparitie: 2016 Nota mea: 10/10 O carte care mi-am dorit de mult timp să o citesc, dar eram puțin sceptică datorită multitudinii de reclame. M-am tot ferit de autori români sau de cărți lăudate la extrem dar aceasta își merită din plin laudele! Radu este acel personaj de care te atașezi și nu mai vrei să îi dai drumul. Pentru cei care nu au prins perioada comunismului în România și au auzit de aceasta doar din poveștile părinților și a bunicilor (ca mine de altfel), cartea aceasta este perfectă. Cititorul va vedea prin ochii lu Radu, Biscuite, Lia și Mihăiță viața din acea perioadă. Vom putea citi despre violența domestică, interzicerea atât a avorturilor cât și a divorțurilor (cazuri foarte excepționale), viața în orfelinatele patriei și viața de zi a oamenilor. Marius Albert Neguț spune lucrurilor pe nume fără să-și menajeze cititorii, ne arată atât mentalitatea oamenilor din acea perioadă cât și ce înseamnă să iubești – pentru că, în ziua de azi rar mai vezi vreo iubire care “ să țină ”. Radu, un bărbat care a fost încercat de prea mulți ori am spune pentru o viață, este pus în fața un destin crud și nemilos încă de mic copil – abuzurile tatălui său atât asupra sa cât și asupra Doiniței (mama lui Radu), moartea unui părinte, abuzurile din orfelinate ... multe lucruri nu le vedem ca fiind normale sau chiar inadmisibile, iar autorul ne prezintă acele fapte care erau destul de caracteristice oamenilor din “Epoca de Aur”. Să ai o soartă atât de crudă, să fi încercat prin multe și totuși te acuzi pentru rănile celor pe care îi iubești cu toate că nu este vina ta. A fost o carte care m-a dus înapoi în timp să văd toate acele tablouri, să aud oamenii, să văd demnitatea acelora care sunt ca și condamnați, să vărs lacrimi doar gândindu-mă la bieții copii din orfelinate, la oamenii cu adevărat amărâți și defavorizați care dacă nu “colaborau” cu securiștii erau ca și morți. Să văd acea disperare a oamenilor pentru mâncare, abuzurile suportate de bieții oameni, nepăsarea și lăcomia unora. O carte ce te pune pe gânduri, ce îți oferă o lecție de istorie într-un mod artistic… care dacă nu îți stârnește revoltă, lacrimi, iubire față de personaje sau ură față de altele înseamnă că nu ai învățat nimic. Conține o lecție de istorie importantă ce a fost foarte bine documentată și nu în cele din urmă este o carte care o vei strânge în brațe după ce ai citit ultimul cuvânt al poveștii. Nr pagini: 352 (Ed. Corint – Leda Edge) An aparitie: 2018 - Corint Nota mea: 9/10 De abea am așteptat să citesc partea a doua a duologiei “Warcross”! O poveste în care avem parte de o tehnologie care ne face parcă lumea mai frumoasă, mai aventuroasă și ne permite să călătorim virtual în orice colț al planetei și nu numai. O parte negativă ar fi că am ajunge pur și simplu dependenți de această tehnologie. Neurolink este utilizat de peste 90% din populația globului, dar creatorul său Hideo Tanaka dorește să facă o lume mai bună lipsită de criminalitate și să își găsească fratele. Din păcate lucrurile se complică și în practică nu iese exact la ce se aștepta. Emika are de ales pe care parte să fie în această luptă: Zero sau Hideo. E un fel de triungi “amoros” Emika jucând câte puțin pe fiecare parte. Nu există o cale corectă; fiecare ia ce vrea din această luptă. Nu vrea să se lase condusă de nici una din părți cu toate că încă are sentimente pentru Hideo. Va încerca să sape în trecutul lui Hideo, respectiv a lui Sasuke, iar echipa Cavalerilor Phoenix va fi alături de ea. O poveste captivantă, plină de acțiune cu toate că parcă, parcă nu ar fi scrisă de aceeași autoare. Cele două cărți sunt scrise puțin cam diferit, dar merită citite! Mi-a plăcut la nebunie seria, iar Jax a fost un personaj pe care l-am îndrăgit în felul sau mai ciudățel de a fi. Mi-a plăcut faptul că nu doar personajele principale cum ar fi Hideo și Emika au o poveste a vieții lor ci autoarea a oferit cititorului povești din viețile celorlalte personaje. Nimic nu îi poate scăpa unui vânător de recompense mai ales dacă are prieteni pe care se poate baza! Misiunea dată de creatorul Neurolink s-a terminat demult, dar arhitectul nostru nu se dă bătut cu una, cu două. Ca o mică paranteză, povestea pare inspirată din mai multe serii anime precum Death Note, Full Metal Alchimist ș.a. Pentru fanii Warcross recomand volumul doi, iar cei care sunt tentați de serie neapărat să o citească! Aventură, suspans, secrete îngropate acum mult timp, hackeri, tehnologie, prieteni și puțină iubire. Acestea ar fi pe scurt elementele care compun Wildcard. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|