Nr pagini:277-428 (editura Corint 2015 ) An aparitie: 1866 Nota mea: 10/10 Cel mai usor mod de a prezenta tipicul fiului trecut de varsta a doua ce isi gaseste o amanta tanara, iar amandoi spera cu sufletul la gura la moartea batranilor (aici doar a batranei) pentru a pune man ape avere. Portretul tipic unei familii destramate, care goneste mereu dupa bani si trateaza pe toti din jurul lor cu superiozitate. Polina, fiica vitrega a generalului prezinta tabloul unei femei usuratice, care, cu toate ca nu recunoaste, umbla cu un anume domn francez pentru relatiile acestuia si bunastarea sa. Aceasta recunoaste de mai multe ori in microromanul lui Dostoievski ca il uraste, dar nu are ce face. Totusi, Alexei Ivanovici (personajul principal, din punctul caruia se va povesti) o iubeste pe domnisoara Polina in ciuda faptului ca il supune la o multime de umilinte, strict pentru distractia ei. Aflati in Ruletemberg, Alexei Ivanovici descopera pasiunea sa pentru ruleta. Era mereu tras la raspundere de catre general care ii spunea ca ii face familia de rusine daca joaca asa putini bani sau daca pierde mult. Polina in schimb, in trimitea in secret sa ii castige bani. Asteptand telegrama care anunta moartea mamei generalului, Antonidei Vasilievna, ii onoreaza cu prezenta. Bucuria lui Alexei Ivanovici este compensata de groaza generalului, a doamnei Blanche (logodnica generalului) – care decide sa-l paraseasca in momentul in care batrana refuza sa le mai de-a vre-un ban si pierde toata averea la jocul de ruleta. Dupa ce a pierdut mai mult de o suta de mii de ruble, batranica pleaca inapoi la Moscova la fel de neasteptat. Dupa plecarea subida, Alexei castiga 200 000 de florin si pleaca impreuna cu Blache in Paris. Aici este momentul in care sfarsitul tragic al acestei povestiri incepe; Blanche cheltuie toti banii lui Alexei, in urma acestei experiente personajul nostru se retrage la Hamburg unde isi va “dedica” tot restul vietii jocurilor de noroc. Este o carte ce merita citita, ce face referire si la jucatorii impatimiti ce pierd tot ce au adunat la viata lor, dar si la oamenii fatarnici, ce gonesc dupa avere; este o lectie de viata, iar oricare dintre noi ne putem transpune in acest roman. Din pacate, mesajul trist si dur ce ni-l transmite Dostoievski, se poate transune si in zilele noastre; din acest punct de vedere este un “must read” in care sa ne luam toti notitele noastre.
0 Comments
Nr pagini: 5-123(editura Corint) An aparitie: 1864 Nota mea: 10/10 Este a doua carte citita pana acum, care imi trezeste aceleasi sentimente ca in “Crima si Pedeapsa”. Am resimtit o oarecare asemanare intre ideologia asupra lumii a lui Raskolnikov si ideologia prezentata aici. Micro-romanul este impartit in doua parti; prima parte constituind “Subterana” – in care personajul nostru, anonim, dar extrem de complex, “cultivat” (caracterizandu-se singur, motivand ca acesta este motivul pentru care nu poate avea vreo relatie cu cei din jurul sau). Acesta isi exprima opinia despre conditia umana, este de parere ca fericirea absoluta nu este aceea a atingerii scopului ci al drumului parcurs pana la acesta, vointa din interiorul fiecarui individ este cea adevarata si cea care ar trebui aratata vreodata, nu fatarnicia de care da dovada oricare dintre noi. A doua parte intitulata “Despre lapovita”, este cea in care avem prezentate relatiile personajului nostru cu cei din jurul sau. Totusi, dupa parerea mea, cu totii avem “subterana” noastra in care ne varsam gandurile cele mai ascunse, de care ne e frica sau ne consideram a fi prea egoisti pentru a le exprima “in gura mare”. Subterana este defapt acel colt din mintea noastra in care fiecare ne vedem a fi mai presus ca cel de langa noi; fiecare excelam in ceva domeniu, iar din acel punct de vedere ne consideram mai speciali ca oricare altu. Omul este o fiinta foarte egoista si nu cred ca ar trebui sa ne fie rusine de acel lucru. Subterana este cea care ne ajuta in fiecare zi sa avansam cate putin in societate; acumulezi cunostinte, iti formezi un cerc de prieteni cu interese commune s.a. Subterana este cea care nu ne lasa sa ne dam batuti, nu ne lasa sa ne “stergem” telurile propuse (nu atingerea scopului este fericirea absoluta ci drumul parcurs pana acolo – cum relateaza si personajul nostru), sa avem idei noi, sa facem zilnic cate ceva in favoarea noastra. Principiul subteranei este acela de a avansa mereu si sa nu te cobori niciodata la nivelul cuiva, doar ca sa te integrezi in acea societate. Consider ca subterana este defapt unul din cele mai bune lucruri ce i se poate intampla cuiva. Este cea care iti va da mereu acel strop de energie de a continua, de a fi unic si de a nu te da batut. Nr pagini: 89-275 (editura Polirom 10+ ) An aparitie: 1870 Nota mea: 9/10 De-a lungul lecturii, am reusit sa resimt de la sentimente de ura si dezgust fata de unele personaje, la compasiune si regret. Nu este la fel de lung precum celelalte romane ale sale (Crima si Pedeapsa, Amintiri din casa mortilor, Idiotul, Fratii Karamazov s.a), dar este o lectura usoara si “destul de” linistita. Nu este tipicul roman a lui Dostoievski care iti lasa o amprenta puternica asupra conditiei umane, dar acopera si acest subiect in arii mai largute. Velceaninov, un barbat aflat la a doua tinerete, fara prieteni, avand o viata pustie, descopera ca este urmarit de un anume Pavel Pavlovici. Acesta se dovedeste a fi omul la care a stat in gazda timp de un an, iar apoi a venit inapoi la Petersburg pentru a-si continua un proces. In decursul acelui an, Velceaninov este indragostit de sotia gazdei sale, Natalia Vasilievna, cu care va avea un copil (Liza) – intamplare care a luat loc acum 9 ani. Aceste lucruri le va afla sotul inselat, dupa cativa ani (la moartea sotiei sale), moment in care se hotaraste sa-l vaneze pe amant. Pavlovici se dovedeste a fi un om slab de caracter, caruia razbunarea si chiar tentativa de a-si omora adversarul ii ofera satisfactie; este un om fara suflet, care, aparent nu si-a iubit niciodata sotia – grabindu-se la o noua insuratoare, dar nici “fiica”. Ajuns un alcoolic dupa moartea nevestei, incearca sa se bage sub pielea vechiului sau prieten, Velceaninov. Acest om, nu a reusit decat simplu fapt de a-mi provoca un adevarat dezgust pentru cei de speta lui; ura pe care am simtit-o de la un simplul dialog al acestuia pana la sfarsit. Intre timp, fostul amant sufera un soc in secunda in care isi vede fetita nelegitima, care nu a apucat niciodata sa alfe cine ii este defapt tatal adevarat. Velceaninov incearca sa se consoleze pe tot parcursul romanului asupra situatiei sale, asupra destinului tragic al Lizei si asupra lumii petersburgheze de care se ferise. Este unul dintre romanele de “relaxare” ale lui Dostoievski, in care nu vei avea parte de acel joc intens din subconstient care te va urmari non stop; este numai bun pentru momentul in care iei o scurta pauza intre doua romane mai grele (cazul meu in care am in plan sa citesc toate operele sale pana la sfarsitul anului). Nr pagini:5-85 (editura Polirom 10+ ) An aparitie: 2015 (Polirom) Nota mea: 10/10 O poveste cu mult mai scurta ca cele citite anterior de Dostoievski, (fiind o nuvela si totodata o lectura usoara comparativ cu celelalte scrieri ale sale citite pana acuma, dar care concentreaza toate sentimentele trezite la realitate in 5 zile si 4 nopti ale unui tanar de 26 de ani, despre care nu stim nimic altceva decat de varsta lui. In ciuda misteriosului nostru tanar, din perspectiva caruia se povesteste, stim mult mai multe despre descrierea locuintei sale. Mai apara un personaj, Nastenka, o tanara a carei viata este sortita in a se stinge pe zi ce trece, datorita bunicii sale oarbe care o tinea de scurt si a unei iubiri promise de un anume domn cu un an in urma. Cei doi se intalnesc accidental in prima noapte, iar in cea de-a doua noapte isi vor jura prietenie vesnica, iar tanarul nostru se indragosteste de Nastenka, dar ii va tine ascuns pana in momentul oportun. Povestea vietii tanarului este descrisa intr-un mod poetic pe care nu il putem intelege deplin; ceea ce putem intelege este ca acesta a dus din totdeauna o viata solitara, in care toti se fereau de acesta, iar din acest motiv nu stia cum sa vorbeasca cu o femeie. Povestea Nastenkai, este una trista…in care ramane orfana de mic copil si este luata in grija bunicii alaturi de care duce o viata chinuitoare, fara a se putea plimba in timpul zilei prin oras, fara a putea socializa; o viata care o va duce la disperare in unele momente si doreste sa o lase in urma. In ultimele pagini ale povestirii ai impresia de un final fericit cu putina amaraciune in aer, care iti va da speranta in legatura cu vietile celor doua personaje, dar apoi, in doar doua paragrafe, Dostoievski a reusit sa ma socheze de modul cum a putut sa schimbe destinul fiecarui personaj: unul din ei tradat, sufletul fiindui mistuit, iar celalalt avand parte doar de fericire, dar si ipocrizimea celui de-al doilea personaj descries aici, prin simplu fapt ca se credea inca demn de iubirea celui pe care l-a tradat. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|