Nr pagini: 424 (Ed. Nemira 2018) An aparitie: 1987 Nota mea: 10/10 După dispariția lui Jake în inima muntelui și discuția între pistolar și vrăjitor care a durat nu mai puțin de 10 ani, Roland se trezește pe o plajă plină de “homaroșenii” care îl vor lăsa fără câteva degete de la mâna dreaptă și o bună bucată din picior. Înfometat, dezhidratat, cu răni grave, Roland încearcă din răsputeri să se îndepărteze de acele creaturi cât poate de mult. Defapt, prima etapă în căutarea turnului va începe pe acea plajă blestemată care l-a lăsat, putem spune și așa, fără mâna dreaptă – deoarece pistolarul trebuie să se folosească de mâna stângă. Prima carte, “Prizonierul”, o reprezintă una din cele trei uși care îi vor oferi răspunsuri (dupa spusele vrăjitorului - Walter). Eddie este un dependent de heroină care va fi salvat de Roland de la o moarte sigură; la rândul său, Eddie, îl va îngriji pe pistolar în acele momente în care avea febră și era pe moarte datorită infecției. Aventura lor continuă până se vor întâlni de a două ușă intitulată “Stapana Umbrelor”. Din acest moment povestea va lua o complexitate mult mai mare; Odetta Walkers este totodată și Detta – care este probabil cel mai necooperant personaj până în momentul de față. Roland cu Eddie sunt supuși unor eforturi fizice extrem de mari pentru găsirea ultimei uși; drum foarte anevoios datorită urmăririi permanente a homaroșenilor (singurul lucru pozitiv era faptul că aceste creaturi erau singura sursă de mâncare momentan), lui Roland reaparandui febra va cere să fie lăsat pe la jumătatea drumului, iar Eddie împreună cu Detta vor continua drumul. Cea de-a treia ușă va fi o adevarată surpriză pentru cititor. Complexitatea povestirii începe în primul rând cu povestea vieții fiecăruia, apoi acea dublă personalitate a Odettei, care se va transforma în Susannah (ultima ușă va oferi probabil cele mai așteptate răspunsuri). Din acel moment va începe planul pentru salvarea lui Jake (sau aducerea baiatului in lumea aceea pentru a doua oară) și găsirea “marelui drum” (Drumul Grinzii) care îi va duce către destinul pistolarului, devenind totodată și chemarea lor.
0 Comments
Nr pagini: 240 (Ed. Nemira) An apariție: 1982 Nota mea: 10/10 O introducere în această lume fantastică cum nu se putea mai bine! Consider că nu poți începe o poveste fără a ști câteva detalii despre personajul principal. Roland ultimul dintre pistolari este din ce în ce mai aproape de misiunea sa: să-l prindă pe omul în negru și să ajungă la turn. În acest volum avem prezentat segmentar sau în genul “flashback” anumite părți din viața pistolarului; avem parte de scene din copilărie în care cuprindea antrenamentul sau cum își schimbă încet tânărul pistolar viziunea despre lume, dar și amintiri ceva mai recente din prioada în care Roland s-a maturizat. Aventurile sale prin deșert constituie etapa de introducere a cititorului în această lume unde timpul și spațiul nu sunt percepute așa cum le știm noi; fiind o lume unde Pământul de Mijloc a "mers mai departe" (“MiddleEarth”-cartea fiind scrisă pe principiul din “Stapanul Inelelor”, autorul fiind impresionat de scrierile lui Tolkien și având inspirație de la acesta) - reprezintă un univers paralel cu al nostru. Este un univers paralel care ar fi cu mult în viitor, dar la cum așteptările noastre ca viitorul să fie ceva măreț, tehnologia să fie extrem de evoluată, aici, avem parte de opusul acestei viziuni. Este o lume luată parcă dintr-un peisaj western (datorită lui Roland mi-am făcut această imagine), tototadă este o lume postapocaliptică unde oamenii se luptă pentru supraviețuire datorită lipsei tehnologiei și a medicației (Pământul a involuat, iar oamenii nu mai știu folosi ruinele mașinăriilor vremii de mult apuse, iar medicamentele nu mai există ci mai nou sunt tot felul de vraci); animalele nu mai arată așa cum le știm noi (de aici am putea spune că sunt efectele radiatilor și a poluării). Roland este într-o urmărire continuă a omului în negru, iar în cele din urmă va ajunge în punctul în care pistolarul va face orice doar pentru a sta de vorbă cu acesta. Personal mi-a plăcut acest prim volum al seriei, fiind o lectură ușoară/ de inițiere în această lume puțin mai greu de perceput pentru noi, dar King are darul de a reda tablourile într-un mod plăcut și descriptiv care îi da cititorului ochii cu care-am putea spune-autorul a vizionat această poveste înainte de a o așterne pe hârtie. Nr pagini: 192 (Ed. Humanitas, colectia Raftul Denisei) An aparitie: 1996 Nota mea: 3/10 Prima carte scrisă de un autor japonez... din păcate a fost o experiență proastă. Ca un pro, este faptul că se citește extrem de rapid (3-4 ore) în ciuda modului puțin cam “ciudat” scris - exprimarea la persoana a III-a și a I-a. Problema mea cea mai mare a fost că nu mi-am putut scoate din cap pe tot parcursul lecturii faptul că este o copie ieftină a Lolitei lui Nabokov. Partea de BDSM ce a dorit să fie evidențiată în carte este foarte prost prezentată, iar Mari (Lolita acestui roman) este o adolescentă de 17 ani care datorită traumelor provocate de moartea tatălui, a bunicului și obsesiile și regulile stricte ale mamei (plus menajera cleptomană) ajunge să fie fascinată de un bătrân în vârstă de 65 de ani care s-a izolat pe insula din aproprierea statiunii, victimizându-se că oamenii l-au împins către singurătate. Tot romanul este cuprins din obsesia adolescentei de a fi supusă acelor “ședințe” - care îi oferau plăcere, iar explicația acestui fapt este trauma provocată de comportamentul mamei (care nu este cel mai bun exemplu de părinte). Problema mea nu a fost obscenitatea sau descrierea acelor scene; ci pur și simplu conturarea personajelor a fost extrem de prost făcută, repet din nou faptul că este o replică ieftină a Lolitei (inclusiv filmul este de o mie de ori mai bun ca această carte); pe scurt... este o carte prost scrisă începând cu personajele prost conturate până la acțiunea în sine, nimic ce să te țină în suspans sau să “lungesti lectura că este prea bună” (eu am băgat viteză să scap de carte cât mai repede). Din păcate nu m-a atras cu absolut nimic și am încercat să analizez din nou toată cartea să nu iau vreo decizie pripită în privința ei, dar fără speranța. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|