Nr pagini: 320 (editura Nemira) An apariţie: 1963 Notă mea: 9/10 Cărţile lui Philip K. Dick sunt cele care m-au făcut pasionată de literatură SF (începând din vara trecută, citind primul roman de genu “Timpul dezarticulat”). Pământul este condus de către titanieni, iar speranţa de viaţă a oamenilor este undeva la 200-220 de ani; singura problemă fiind infertilitatea speciei. Datorită acestui fapt, în jocul oamenilor se joacă pe mize mari (populaţia fiind extrem de mică, iar cazul unei sarcini era considerat o adevărată loterie) precum oraşe, regiuni şi chiar soţii. O persoană putea schimba chiar şi 18 soţii; schimbul de “neveste” era făcut în speranţa că un alt cuplu ar putea avea noroc şi ar forma o nouă familie. Terra era împărţită în P(posesori - de oraşe, regiuni) şi non-P. Titanienii sunt cei care conduc ambele planete, fiind cei care încearcă să ducă umanitatea la extincţie. Comisiile de evaluarea a jocurilor şi a desfăşurării acestora era mereu compusă din câte un terranean şi un titanian; vugi şi psi (capabili de a citi gândurile şi cu o capacitate de a vedea toate optiuniile în viitor), jucătorilor fiindu-le interzis de a participa la joc în cazul în care aceştia ar fi înzestrat o putere că această. Acţiunea adevărată începe în momentul când cel mai mare posesor al Terrei este ucis, iar o parte a membrilor din “Drăgălaşa vulpe albastră” îşi pierd memoria pe ziua respectivă, neputând fiind “accesată” nici măcar de detectivi. Lupta finală este cea a lui Pete Garden, care a reuşit să işi idea seama de planul titanienilor şi a reunit “Drăgălaşa vulpe albastră” pentru jocul final: lupta pentru Terra. Maşini zburătoare, lifturi şi alte obiecte ce deţin inteligenţă artificială (deşi uneori nu gândesc gravitatea unei situaţii şi le poţi folosi pentru detectarea vugilor) , extratereştii, un fel de “Monopoly” în care miza este un oraş sau chiar un stat, vugi, psi, medicamente folosite mai mult ca droguri - care la doze mari dau puterea temporală de a citi gândurile sunt elemente care fac romanele lui Philip K. Dick să capteze atenţia cititorilor şi să îi atragă într-un univers paralel în care pământenii joacă pentru soarta lor şi au au tehnologie net superioară.
0 Comments
Nr pagini: 128 (editura Nemira) An aparitie: 2010 (Nemira) Nota mea: 5/10 O carte in care mi-am pus speranta, datorita feedback’ului pozitiv de pe internet. In cele opt capitole ale sale, timpul sare de la un moment la altul, ceea ce te captiveaza si iti starneste interesul. Cele doua personaje tipice – un barbat trecut de prima tinerete (59 de ani – 60 la sfarsitul povestirii), care tocmai a trecut printr-o despartire de femeia care i-a oferit un copil si cu care si-a petrecut ultimii 34 de ani; si o fata tanara (de vreo 20-22 de ani), amatoare de distractii, iubitoare de bautura si joint’uri. Povestea constituie insemnarile “colorate” ale lui Richard. Zoe reprezinta ultima aventura din viata lui Richard (barbatul care a ajuns la o varsta respectabila, avand o cariera de success, dar care tocmai se afla intr-o perioada mai grea a vietii sale, fiind in depresie datorita singuratatii dupa plecarea “sotiei sale”). Pe parcursul calatoriei lor de-a lungul Statelor Unite avand ca destinatie finala Canada, Richard ajunge sa o iubeasca pe Zoe din ce in ce mai mult. In cele din urma calatoria lor se sfarseste la New York, dar experienta acelei lungi calatorii i-au apropiat pe cei doi, au reusit sa se accepte unul pe celalalt cu toate ca obiceiurile unuia nu erau “iubite de celalalt”; in cele din urma iubirea adevarata inseamna compromis, sa lase unul de la celalalt si incredere reciproca (cu toate ca fiecare aveau dubiile lor, au reusit sa treaca peste). I-am dat nota 5 din 10, deoarece ma asteptam la o poveste mult mai captivanta; speram ca Zoe sa nu imi dea imaginea unei tinere in culmea destrabalarii si a rebeliunii (avand un iubit care ii putea fi tata, fugind cu un necunoscut, iubirea ei fata de alcool si joint’uri, mucatul unui politist…). Din acest punct de vedere am fost profund dezamagita, in ciuda frumusetii prezentate, Zoe nu este un fenomen special. Richard a prezentat pentru mine barbatul blocat la “criza varstei mijlocii”, ducand o viata deztrabalata, plina de o multime de femei (pentru el conta iubirea spiritual nu cea trupeasca) Nr pagini: 960 (editura Nemira) An aparitie: 2009 Nota mea: 10/10 GENIAL! Primul lucru care imi vine in minte daca e sa caracterizez cartea lui Simmons intr-un singur cuvant. Complexitatea cu care a descris Anglia Victoriana, modul in care si-a conturat perfect personajele, sunt doar niste exemple care m-au facut sa imi doresc sa nu se mai termine niciodata povestea. Misterul in care este invaluita povestea, in unele cazuri iti va da fiori (spre exemplu scarabeul lui Drood), iar pentru cei care au citit cartea lui Dickens (“Misterul lui Edwin Drood”), vor putea spune ca prin viziunea lui Simmons am aflat sursa de inspiratie a autorului, dar si o idee la cum s-ar fi terminat cartea. Descrierea Londrei, dar si a orasului subteran te face sa patrunzi in vreamea aceea, cu plimbarile cu trasura, burghezimea din acea vreme, dar si sa fi alaturi de aventurile lui Dickens prin ochii prietenului sau Collins. Vei patrunde in experimentele de mesmerism ale lui Charles Dickens, a istoriei si creatiei lui Drood, a opiului, a lumii subterane, dar si a celei de suprafata din colturile intunecate ale Londrei alaturi de opiomana Sal. Toate acestea vor fi povestite din locul lui Willis Collins. Pe langa viata Inimitabilului, Willie (cu ajutorul “vocii” lui Simmons) ne da detalii referitoare si la viata sa, proiectele la care lucreaza (cu sau fara Dickens), dar si despre soarta persoanelor apropriate lui. Drood, egipteanul care ii va schimba viata complet lui Collins (si nu numai), este o legenda vie - nemuritorul care se presupune ca bantuie si in ziua de azi lumea subterana a Londrei si nu numai; el este prezent oriunde si oricand - daca nu el adeptii lui sigur vor fi acolo unde ii va trimite. Cartea nu iti va da nici un moment de ragaz, cititorul fiind si el prins intr-o hipnoza continua, plutind deasupra tablourilor, urmarind fiecare personaj in parte. Nu trebuie sa va fie groaza din cauza numarului de pagini; in secunda in care vei patrunde in aceasta lume, numarul acestora va fi ne-nsemnat si va promit ca nu ve-ti regret nici o secunda alegerea facuta. Nr pagini: 232 (editura Polirom) An aparitie: 2006 (Polirom) Nota mea: 8/10 O lectura interesanta, usoara, dar care iti va da de gandit la urma. Am inteles ca autoarea scrie mai mult romane, dar aceasta este singura carte pe care o detin (a fost primita in urma unui blind). Cartea cuprinde mai multe povesti, in care realismul este present (desi cu putin mai mult ghinion ca de obicei), unde personajele isi prezinta viata si telurile pe care de multe ori nu le ating; fie datorita atitudinii lor, fie ca nu au actionat/gandit in momentul care trebuia. Este o carte care prezinta tablouri diferite – de la viata de familie, la scriitori sau chiar viata unui rockstar. Fiecare personaj isi prezinta ofturile, anturajul si obiceiurile zilnice. De exemplu un barbat care s-a despartit de marea sa iubire din tinerete, s-a casatorit intemeindu-si o familie, dar nu a trecut o zi in care sa nu se gandeasca la dragostea pe care a pierdut-o. Un alt exemplu este o viitoare scriitoare cu un sot foarte laudaros (sperand ca intr-o zi, cei doi sa traiasca din banii pe care sotia sa ii va face din meseria de scriitor). Aceasta doreste sa isi publice cartea, asa ca, o impacheteaza frumos si o trimite la editura; cateva luni mai tarziu primeste un raspuns in care ii cerea sa se prezinte pana la birou, dar cei de la editura o iau peste picior (fiind curiosi doar la felul cum arata). Aceasta merge pe strada si ii da “celei mai frumoase femei” cartea sa, sperand ca se va bucura cineva de munca ei. Toate personajele acestei carti sunt prezentate intr-un mod simplu, obijnuit lucru care te face sa te asasezi de ele – oricare dintre noi ne putem vedea in pielea oricarui dintre ei. Vei incepe sa le indragesti, apoi reusesti sa iti amintesti si tu de unele asa-zise esecuri ale propriei vieti, si simti ca parca te-ar intelege cineva. Nr pagini: 288 (editura Trei) An aparitie: 2005 (editura Trei – 2014) Nota mea: 7/10 Pe mine cel putin, John Green nu a reusit sa ma impresioneze cu scrierea sa. Primele 174 de pagini mi se par povestile penibile a unor pusti de 17 ani, departe de casa, crezand ca ei fac legea in scoala prin farsele lor. Miles, baiatul obsedat de a memora ultimele cuvinte ale celor mai importanti ameni din istorie, citind bibliografiile acestora, dar niciodata scrierile acestora. Pleaca din sanul familiei, unde a dus o viata simpla, cativa prieteni pe care el nu ii suporta, viata in care inca respecta regulile (nu bause niciodata doar o singura data sub supravegherea parintilor, nu fuma s.a). Ajuns la noua scoala, se imprieteneste cu “Colonelul” – colegul sau de camera care avea o ura pentru grupul bogatasilor, Takumi – o piesa de puzzle sau ajutor in completarea farselor, Lara – care in cele din urma, nu a avut prea mare insemnatate si nu in ultimul rand Alaska – tipa care vindea tigari in campus, pregatea farsele impreuna cu Colonelul, avand un temperament Bipolar. Ajunsa la cea de-a doua parte a romanului, am fost placut surprinsa sa vad mai multa actiune. Incercarea Colonelului si a Rotofeiului (Miles) de a rezolva enigma Alaskai cu toate ca Takumi si restul s-au dat batuti sau au si uitat de aceasta. Cu toate ca insusi Colonelul spunea ca o detest ape Alaska datorita toanelor ei, nu s-a lasat si a incercat sa faca totul ca sa afle motivele ultimei iesiri ale fetei. Fie ca ii urasti sau nu, tot prietenii tai sunt si tii la ei; asta mi-a placut la Miles si Colonel – cu toate ca Miles o si iubea pe Alaska. Partea a doua a fost cu adevarat cea care a salvat cartea sa ii dau o nota mica; totusi am incercat sa evit in prima parte sa intru in faza de “reading slump” si am citit de dimineata pana noaptea (cu unele pauze). Ofera o lectie de prietenie, iar farsa Alaskai este cea care va ramane in istoria liceului. Ma gandesc ca in viitorul apropriat sa ii mai dau o sansa lui John Green, poate, poate voi fi surprinsa intr-un mod placut inca de la inceputul povestirii. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|