Nr pagini: 74 (Ed. ePublishers) An aparitie: 2015 Nota mea: 10/10 Alături de “Sunt veteran!” şi “Aventuri de excursionist”, am primit şi această poveste pentru copii că premiu la un concurs organizat de cei de la Serial Readers împreună cu Emilia Muller. Este o poveste perfectă, unde copiii sunt învăţaţi valorile unei familii - “Până la urmă, indifferent de cât de diferiţi suntem, cu toţii avem ceva în comun - ne dorim să fim iubiţi şi apreciaţi de cei dragi”. Pe lângă nouă familie a lui Hapciu, prietenia strâns legată de Şugu ne învaţă să ne respectăm unii pe alţii, să fim prieteni buni şi să nu mintin de dragul de a cerşi atenţie având totodată riscul de a răni pe altul. Povestea unui căţel abandonat, care îşi găseşte loc în familia vieţuitoarelor din pădure. Acestea se adună în fiecare sâmbătă la rădăcina Rurului, unde Şugu îşi pregăteşte mereu un nou număr de comedie. Singurele animale care nu mai sunt invitate sunt lupii, dând dovadă de o creştere foarte proastă - comparaţie şi lecţie perfectă pentru copii: nu te aproprii niciodată de oameni răi şi mai bine îi eviţi. Este scrisă pe înţelesul copiilor (dar recomand lectură la orice vârstă, la o adică cu toţii suntem nişte copii în adâncul nostru), scrisul este mare - ceea ce face cărticică şi mai uşor de citit, dar lucrul ce mi-a plăcut cel mai mult au fost desenele presărate ici colo - mi-au plăcut în mod special pentru simplu fapt că nu sunt “pompoase” ci, sunt simple şi făcute din suflet. E plăcut să te simţi din nou copil citind astefel de poveşti. Recomand cu drag oricui această poveste şi mă bucur că am avut ocazia să o citesc!
0 Comments
Nr pagini: 315 (editura Nemira) An aparitie: 2014 (Ed. Nemira) Nota mea: 8/10 Periodic, printre toate cărţile ce stau în biblioteca aşteptând să fie citite, iau câte o carte de-a lui Stephen King. Începând cu “Pet Semetary” (“Cimitirul animalelor") m-am îndrăgostit de scrisul acestuia. King nu percepe horror’ul ca fiind o inşiruire de de crime fără noimă descrise foarte amănunţit, ci el se concentrează pe psihicul omului. Nu se rezumă la descrierile scenelor sângeroase şi macabre de dragul de a da un tablou sadic ce mulţi confundă cu horror (majoritatea filmelor horror bazându-se mai mult pe scene “greţoase” în loc să studieze psihicul şi disperarea umană). Oare cum reacţionează oamenii dacă sunt puşi în nişte situaţii mai caudate, iar evadarea din acel loc, confruntarea cu propria minte şi amintiri este vitală? Răspunsul se află în această carte; Jessie Burlingame, soţia faimosului avocat Gerald Burlingame, va avea parte de două zile de coşmar. Dorind să aducă puţin suspans în viaţă lor, Gerald trece de la eşarfe şi alte accesori “house made” la cătuşe adevărate - ce loc mai bun pentru a testa noile jucării decât la casa lor de la malul lacului unde nu îi va deranja nimeni. Problema este atunci când Jessie se confruntă cu vociile din mintea să, iar datorită unei reacţii de impuls această devine părtaşă la moartea soţului. Cu braţele prinse, Jessie îşi descoperă propriile limite în legătură cu rezistenţa fizică, dar şi psihică - reuşeşte să-şi înfrunte demonii ce o urmăresc de când era doar o fetiţă de 10 ani. Ceea ce este cu adevărat interesant, toate acele voci reprezintă persoane din trecutul ei sau o variată a acesteia de copil - fiecare întruchipează întrutotul acele personaje cărora le poartă chipul în timpul discuţiilor. În tot acest timp când Jessie este încătuşată în pat, lângă soţul său decedat, putem vedea unde ajunge disperarea şi dorinţa vie de a evada şi a supravietuii. Câinele supranumit “Prinţ”, abandonat de familie, decurge la canibalism, fapt pe care “stăpână casei” încerca să îl oprească, dar fără nici un efect. Nu căţelul a fost factorul care a mobilizat-o să decurgă la un gest disperat de evadare (cu toate că riscul de a muri era extrem de mare) - Omul cu braţele extrem de lungi, diform, care purta o servietă plină cu oase, bijuterii şi dinţi de aur ce i le arătă-se lui Jessie în prima ei noapte. Omul care a promis că “mâine” va veni după ea şi rânjea. Acela a fost semnalul de alarmă care a stârnit dorinţa de a trăii. Finalul este unul foarte interesant, complet - fără a lasă semne de întrebare la sfârşitul lecturii, cel mai interesant lucru fiind eliberarea sufletească a lui Jessie, încercarea acesteia de a uită traumele trăite în acea casă a disperării şi epuizării şi forţa supraomenească care a reuşit să o scoată din acel iad Nr pagini:1660 ( 5 volume, editura BPT) An aparitie: 1968 Nota mea: 10/10 O poveste de care mă feream mereu în şcoală datorită numărului mare de pagini, dar care, într-un fel sau altul, mă bucur că am citit-o doar acum. Am mai citit cărţi scrise de Karl May, dar acesta este scrisă într-un mod deosebit şi nu cred că va reuşi cineva să reproducă această scriere vreodată. Pe lângă legenda lui Old Shatterhand alături de legendarul conducător al apaşilor Winnetou (fraţi de sânge, uniţi pe vecie de către tatăl apaşului), ne mai întâlnim cu nişte westmani de seamă, cum ar fi: Old Death, Old Firehand, Sans ear, Fred Walker “cel gras” (detectiv şi westman). Charlie, un tânăr german, a venit în America în căutarea bogăţiei, dar în cele din urmă se alege cu o avere mult mai însemnată - iubirea unui frate ca Winnetou, respectul dobândit atât printre pieile roşii, dar şi a celor albi, auzindu-se de numele de “Old Shatterhand” în toată preeria şi nu numai. În timpul petrecut alături de indian, cei doi formează o echipă adevartă, dar şi în timpul petrecut despărţiţi, iubirea frăţească şi gândurile sunt împărţite că şi cum ar fi ale unui singur suflet. Comunicarea lor se putea rezuma doar la nişte priviri, fără a fi necesare cuvintele. Alături de Şarli (cum îi spunea apaşul) şi Winnetou, am ajuns să râd, să plâng, să cunosc unele obiceiuri ale vremii şi să cutreier şi eu preeriile “ sălbatice ”. Descrierile autorului sunt foarte complexe, dar foarte utile în formarea unor tablouri complete ale peisajelor sau ale unor personaje. Descrierea mea preferată a fost cea a lui Winnetou - care o găsim de mai multe ori în carte; imaginea lui Winnetou este perfect conturată, dar şi personalitatea lui care impunea respect oricărui om fie el alb sau roşu. Acea descriere care mai târziu, pe parcursul lecturii, din primele cuvinte îţi dai seama despre cine este vorba şi vezi apaşul în faţa ta. Continuitatea povestirii, fără salturi de la o acţiune la alta, totul petrecându-se într-o ordine cronologică continuă şi povestite atât de firesc te face să pătrunzi în acea lume şi să nu îţi mai doreşti să se termine vreodată. Vei ajunge să iubeşti cei doi eroi, să te bucuri de fiecare revedere şi să te întristezi de fiecare despărţire. Complexitatea povestirii este atât de natural aşternută pe hârtie, iar ultimul volum este superb cu toate că ve-ţi avea partea de un final trist, dar care va rezulta cu o împăcare sufletească, dar şi cu multe lacrimi. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|