Nr pagini: 334 (Ed. Nemira - NEMI) An aparitie: 2017 (Nemira) Nota mea: 10/10 A doua parte a triologiei a ajuns la noi anul acesta. Țin să mulțumesc Editurii Nemira pentru cadoul dinaintea sărbătorilor! Dacă mai țineți minte în primul volum, Nikolas (Moș Crăciun) a lăsat o scrisoare primului copil pe care l-a vizitat în acel Crăciun magic - Amelia. Viața Ameliei nu este departe de copilăria lui Nikolas - tatăl ei murise în război, iar mama sa care este coșar de profesie se îmbolnăvește grav. Fetița încearcă din răsputeri să continue meseria mamei, pentru a putea cumpăra medicamentele necesare. Din păcate, se întâmplă lucruri groaznice în acel an - mama Ameliei moare, fetița ajunge la “Azilul de săraci Creeper”, iar Moș Crăciun nu a putut să împartă cadouri copiilor din întreaga lume (nu mai era speranță). Dacă tot am pomenit de Charles Dickens și în primul volum, cartiile fiind oarecum pe același fundal trist, am avut o surpriză plăcută. Charles Dickens chiar apare în acest volum ca personaj, luând în grijă pe “Căpitanul Funingine” (pisica Ameliei). Totodată vedem cine i-a dat ideea marelui scriitor să scrie "A Christimas Carol" ("Colind de Crăciun"). Fetița care s-a încăpățânat să nu cedeze în fața lui Creeper, s-a supărat pe Moș Crăciun că nu i-a îndeplinit dorința din scrisoare, dar va reuși în cele din urmă să cunoască fericirea datorită bucătăresei Mary (care punea zahăr în supă pentru a fi cât de cât comestibilă și va ajuta la evadarea fetiței). Aventura începe cu distrugerea satului Elfhelm și amânarea Crăciunului, dar se termină cu restaurarea speranței, a păcii (între troli si elfi) și găsirea unei noi familii pentru Moș Crăciun (în acest volum se îndrăgostește și avem multe indicii din care să deducem cine va deveni viitoarea “doamnă Crăciun”). Este o aventură cu foarte multe peripețîi, iar încercare lui Moș Crăciun de a salva Crăciunul va fi o reușită întârziată (cu un an), dar nu s-ar fi putut face absolut nimic fără ajutorul fetiței care ii amintea atâta de mult de vremea când era doar un băiețel numit Nikolas și trăia în lumea oamenilor.
0 Comments
Nr pagini: 272 (Ed. Nemira - NEMI) An aparitie: 2016 (Nemira) Nota mea: 10/10 Nu am citit de mult timp o poveste de copii, iar aceasta a fost alegerea cea mai bună în prag de sărbători. Nikolas este băiețelul care va schimba lumea și va aduce un zâmbet fiecărui copil. Fundalul poveștii este unul trist (îmi amintește de povestirile Frațiilor Grimm sau Oliver Twist a lui Dickens), în care băiețelul nu a avut o viață ușoară - tatăl sau fiind tăietor de lemne, iar mama sa a murit salvându-l de atacul unui urs; povestea va lua o întorsătură și mai rea în momentul care tatăl său îl lasă în grija mătușii care l-a pus pe bietul Nikolas să doarmă afară și i-a gătit ultima jucărie rămasă de la mama sa (un nap cioplit) pe care l-a păcălit să-l mănânce. În cele din urmă, băiețelul decide să plece într-o lungă călătorie spre orașul elfilor în căutarea tatălui său. În drumul său spre orașul elfilor are doi companioni - șoricelul din casa părintească și pe Blitzen - renul care a fost salvat de Nikolas. Aventura a fost una primejdioasă, elfii fiind ființe prietenoase și drăgălașe au început să urască oamenii datorită unor “vânători” care au răpit un copilaș elf, iar Nikolas este cel care a reușit să ajute elfii și să îndrepte greșeala tatălui său, dar cu un preț foarte mare. Băiețelul a rămas în orășelul elfilor, ajungând, cu timpul, să devină conducătorul acestora și raspudea sub numele de “Moș Crăciun”; anii treceau, iar Nikolas îmbătrânea - după regulile elfilor nu mai îmbătrânești în secunda în care ți-ai găsit adevăratul scop în viață. La vârsta de 62 de ani, cândva un băiețel cu o “misiune” foarte grea și-a găsit scopul - a decis să facă o listă, iar copiii cuminți din toată lumea să primească de Crăciun câte un cadou, care să le reamintească să nu renunțe niciodată la speranță, vise și să creadă mereu (cu toate că adulții spuneau unor lucruri “imposibil” - ceea ce este o înjurătură pentru elfi). O carte extrem de drăguță (carte ce i-a plăcut și surorii mele de 6 ani), carte ce ne lasă să ne simțim din nou copii, să avem vise, să luptăm pentru scopurile noastre (fără a răni pe cineva) și să credem în magie; căci ea există cu adevărat în adâncul sufletului nostru - ea ne face invincibili să putem continua tot ceea ce aveam în plan. Nr pagini: 99 (Ed. Eikon) An aparitie: 2016 Nota mea: 10/10 Cea de-a treia carte primită ca premiu la un concurs organizat de cei de la Serial Readers împreună cu Emilia Muller. Pentru că se aproprie cu pași repezi un nou an, vă recomand cu drag să citiți această carte! Fiecare avem o listă de locuri ce am dori să le vizităm, iar dacă aceste excursii sunt alături de prieteni sau persoane dragi este cu atât mai bine; să nu uităm doar de așa zisele ghinioane de care vom avea parte și să le ignorăm (fie că sunt din excursii sau de la locul de muncă; mai târziu ne vom aminti cu drag de excursia aceea cu toate că nu a fost așa “perfectă” cum plănuisem de acasă). Cum este și acea veche zicală “excursie fără peripeții nu există”, “Aventuri de excursionist” este lectura ce descrie perfect acele experiențe neplăcute din fiecare excursie sau ieșire a fiecăruia dintre noi. Nu cred să existe cineva care nu a avut parte de mai multe aventuri decât cele plănuite deja. Limbajul colocvial este folosit într-un mod corect și redă perfect naturalețea personajelor, dând impresia că am sta la o ceașcă de cafea împreună cu ele și ascultând periperiile acestora. Mai mare ți-e dragul să citești astfel de cărți în care limbajul personajelor nu este forțat să sune într-un anumit mod și îți dă amintiri, acum plăcute, a excursilor mai puțin reușite. De la Budapesta, Sibiu, Moscova, Kazan și multe altele, avem povestiri mai mult sau mai puțin amuzante, dar de care “prietenii” noștrii își amintesc cu drag deoarece, nu contează ce nervi sau stres ți-a provocat o experiență mai puțin plăcută, cu timpul, îți amintești cu plăcere și razi împreună cu cei care te ascultă istorisind. Este o lectură relaxantă, perfectă pentru weekend sau o seară liniștită alături de un ceai cald. Nr pagini: 182 (Ed. Corint) An aparitie: 1846 Nota mea: 8/10 O lucrare timpurie a lui Dostoievski, scrisă la vârsta de 25 de ani (lucrare care a întâlnit eșecul, dar și dezamăgirea autorului). Iakov Petrovici Goliadkin este un funcționar modest care trăiește cu servitorul său, Petruska, în Sankt - Petersburg. Situatia financiară a eroului nostru nu este cea mai strălucită; nu se implică în societate preferând să se închidă singur în lumea sa - urăște bârfa și prefăcătoria oamenilor. Servitorul său mai mult îl încurcă, fiindu-i foarte greu stăpânului să se facă înțeles, iar cea de-a două problemă era că acest servitor era un alcoolic. Ceea ce nu mi-a plăcut la personajul principal a fost bâlbâiala de la începutul povestirii care m-a nedumerit (probabil în același mod cum a fost și medicul acestuia). Autorul ne permite să pătrundem în mintea acestui Goliadkin cu ocazia ivirii unei dubluri într-u totul identice cu eroul nostru. Acest lucru îl va conduce încet, încet spre nebunie. Această replică identică a persoanei sale care are același nume ca el, care s-a născut în același loc ca el și care îl va urma acasă, la locul de muncă, provocând neînțelegeri și situații nu tocmai placute. Lectura este dificilă pentru că trebuie să pătrundem în mintea eroului - propozițiile sunt adesea transcrieri ale gândurilor intime ale acestuia, care prefigurează într-un fel "fluxul de conștiință". Ceea ce a fost interesant, în schimb, este faptul că Iakov Petrovici “originalul” avea și numele de “senior”, iar celălalt Iakov Petrovici de “junior” - o idee bună de a face diferența între cei doi - deși se vor diferenția și la comportament unul față de celălalt - Junior va face tot posibilul să “îi fure viața” Seniorului. Este totuși dificil să împărtășesti nebunia lui Iakov Petrovici sau ciudățenia realității. Noi cum am reacționa în momentul în care o persoană identică cu noi (aceeași zi de naștere, același nume, același loc de proveniență, același aspect exterior) ar pătrunde dintr-o dată în viața noastră și ne-ar urma oriunde am merge (inclusiv în propria casă) și ar ajunge într-un final să ne umilească în fața tuturor și să ne ia tot ce am avut până în acel moment (inclusiv locul de muncă) ? Este un roman interesant, la marginea romanului social și fantastic. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|