Nr pagini: 304 (Ed. Nemira) An aparitie: 2017 Nota mea: 10/10 A treia parte din micuța serie de Crăciun a lui Matt Haig. O serie care spun din experiență proprie este îndrăgită atât de cei mici cât și de cei mari. Sper că o mai țineți minte pe Amelia Wishart din “Fetița care a salvat Crăciunul” pentru că în cartea aceasta va fi vorba numai despre ea și noua viată sa în micuțul Elfhelm. Cred că vă închipuiți cât de greu este ca un om să se adapteze la noua dimensiune a lucrurilor având în vedere cât de micuț este un elf sau chiar un spiriduș…darămite un copil care merge la o școală nouă, iar materiile studiate cu toate că au aceeași denumire sunt total diferite. Moș Vodol cu toate că a fost pedepsit să locuiască pe “Strada Foarte Liniștită” nu se oprește din planul său de a scăpa de oameni și de a deveni din nou conducătorul Elfhelm’ului. Partea cea mai interesantă a fost includerea Iepurașului de Paște în poveste – lucru mai atrăgător pentru copii – mai multe detalii despre poveste în sine nu vreau să dau ci vă las pe voi să descoperiți. O carte care învață lumea să vadă binele în orice persoană (ființă) – chiar dacă ni se pare că cineva este rău să încercăm să îi înțelegem, să credem și să nu ne pierdem speranța chiar dacă totul pare “Imposibil” (un cuvânt foarte urât pentru elfi). Trebuie să învățăm să fim fericiți, să fim buni, să ne înțelegem cu toată lumea și să ne bucurăm (și să apreciem) de tot ceea ce avem. O carte pentru toate vârstele pentru că nu e nimic greșit să citești povești și să îți amintești de copilărie. Cea mai frumoasă perioadă a vieții am putea spune…probabil cu toții am avut parte de puțină “Drimwickerie” și nu am fost conștienți de ea. Nu vă pierdeți speranța, iar dacă va gândiți la așa ceva sugestia mea este să dați o șansă acestor povești pentru că nu vă va părea rău!
0 Comments
Nr pagini: 664 (Ed. Polirom – colectia top 10+) An aparitie: 2015 (Polirom) Nota mea: 10/10 Din păcate e singura carte scrisă de Dostoievski citită anul acesta… În schimb, mă bucur să dau din nou de scrierile sale – mi-era dor de modul său de a prezenta societatea din acele timpuri și de a evidenția fățărnicia oamenilor. De această dată, povestea ne-a fost prezentată sub forma unui jurnal scris de către un adolescent numit Arkadi Makarovich Dolgoruki (“simplu Dolgoruki”). Arkadi este fiul bastard al unui lord și al unei femei simple (fosta servitoare a lordului respectiv). În anii copilăriei, nu are prea multe amintiri cu nici unul dintre părinții săi, fiind la cazat internat; câțiva ani mai târziu ajunge să locuiască cu aceștia în St. Petersburg. Autorul ne prezintă un adolescent tipic: revoltat, mândru, susceptibil, dar și nesigur pe el, cu o gură mare, naiv și pretențios – câteodată extrem de iritant și greu de suportat. Titlul este ales perfect și datorită acestui fapt. Este o carte scrisă la persoană I, povestită de un adolescent (care nu doar odată dădea aere cum că ar fi centrul universului). Acțiunea este puțin mai întortocheată – trebuie să citim cu atenție, altfel vom pierde șirul logicii și al întâmplărilor, totodată am putea să ne transpunem în pielea fiecărui character al cărții. Nici această carte nu scapă de discuțiile legate de anumite noțiuni (cum ar fi binele și răul),libertatea (și aici nu mă refer doar la cea fizică, ci și la cea psihică). Vom găsi toate dramele cu care se confruntă adolescenții - de la haine, cercul dăunător de prieteni, patima alcoolului etc; prin povestirea sa, vedem cum Arkadi se maturizează și începe să își găsească un loc în care să simtă că aparține. O carte în care practic ne sunt reprezentate etapele mai mult sau mai puțin critice din perioada adolescentină și maturizarea câteodată mai lentă sau mai rapidă afiecăruia. Nr pagini: 480 (Ed. Corint – Leda Edge ) An aparitie: 2016 Nota mea: 10/10 Am putea spune că este povestea lui Vlad Țepeș dintr-un univers paralel în care Ladislav este fată – una foarte hotărâtă, cu voință de foc și “sălbatică” cum ar spune alții. Totul începe cu smulgerea Ladei și a lui Radu din patria lor, Valahia, fiind duși și abandonați de către tatăl lor în mijlocul turcilor. Sultanul a promis că se va ocupa de educația celor doi (deși de Lada nu îi păsa fiindcă era fată), permițându-le să învețe alături de fiul său Mehmed. În cărțile de istorie nu ni se prea spune de anii copilăriei petrecuți în sânul Imperiului Otoman, iar aici este partea în care autoarea a reușit să facă o treaba excelentă. A abordat teme sensibile (mai ales pentru acea vreme), dar în același timp a reușit să redea cititorilor o poveste de neuitat plină de curiozitate, suspans și sentimente. Teme precum homosexualitatea, discriminarea femeilor, religia (la acest capitol va interveni Radu care va analiza și va compara islamismul cu creștinismul și va alege unde își va găsi pacea sufletească). Lada nu vrea să renunțe la idea de a se întoarce acasă și face tot ce îi stă în putință să se pregătească pentru evadarea ei (și poate a lui Radu). Vrea Valahia ei înapoi, dar Valahia costă – probabil nu atât de mult pe cât presupue Lada, iar acest lucru îi va da putin de furcă. Ea va trebui să conducă Valahia alături de fratele ei pentru că Radu este cel care poate fermeca orice om fie el boier sau țăran de rând. Mehmed precede locul tatălui său, iar de atunci începe adevăratul coșmar al fraților Draculea. Cei trei formează un triunghi toxic, care va rezulta la inimi frânte, ură și poate chiar o ușoară dorință de a răni pe cel de lângă ține. Radu a fost cel care mereu trebuia aparat în copilărie, iar Lada este cea care îl apăra și se avânta că un “mistreț” asupra dușmanilor lor. Rolurile nu am putea spune că s-au schimbat prea tare, dar Lada ajunge la un moment de cumpănă în care va trebui să aleagă ce va sacrifica și ce va câștiga… oare cât iubește de mult Valahia? A fost doar o faza trecătoare sau vrea tronul pe care tatăl ei cel laș l-a abandonat? Lada este un dragon care va trebui să lupte și să meargă cu fruntea ridicată – niciodată să se umilească în fața cuiva. Radu trebuie să își găsească alinare într-un fel sau altul, iar Mehmed este probabil prea încrezut să dea importanță prietenilor săi. O carte care te ține în suspans până la ultima pagină, m-am atașat de personajele sale, iar războiul intern pe care îl duce Lada mă fascinează și mă întristează în același timp – dorința ei arzătoare de a-și câștiga tronul rămâne mereu pe fundal. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|