Nr pagini: 480 (Ed. Corint – Leda Edge) An aparitie: 2018 – Leda Edge Nota mea: 10/10 Lada continuă să crească și să se maturizeze pe măsură ce se aproprie de visul ei…Valahia. Mehmet este ceva din trecut care bântuie micul dragon, iar Radu, oricât ar vrea să creadă că îl urăște și nu are nevoie de el…adevărul e că simte lipsa fratelui ei, iar o ușoară ură față de Mehmed crește pentru că i-a răpit fratele atât fizic cât și spiritual. Cu inima frântă de către cele două persoane pe care le iubea, Lada merge să-și ia înapoi tronul de drept. Vor fi o mulțime de obstacole – majoritatea din cauză că Lada este, ei bine, femeie, iar boierii o vedeau ca o ființă slabă, fără prea multe capabilități în afară de cele tipice – curățenie, făcut copii și avut grijă de soț. Pe cealaltă parte, Radu fiind orbit de dragostea ce i-o poartă lui Mehmed acceptă să meargă la Constantinopol de partea cealaltă a baricadei în speranța că noul sultan va aprecia munca sa și va vedea sentimentele sale adevărate. Greșeala lui Radu este cea că și-a refuzat sora într-un moment de ananghie, iar dacă se va întâmpla ceva cu ea nu și-o va ierta niciodată. Acesta probabil a fost momentul în care legătura dintre cei doi frați s-a destrămat complet. Fiecare Drăculea își caută un loc în lume, separați, cu vise mari, ambiție de fier și probabil răzbunare față de ce s-a întâmplat în trecut. Din ce în ce mai mult îmi place decizia autoarei de a-l personifica pe Vlad Țepeș și a-l face femeie. Lada nu este o “domniță de curte” ci este un conducător care întâmpina mult mai multe dificultăți în a-și dobândi tronul comparativ cu un bărbat; faptul că aparține “sexului slab” o ambiționează și mai mult. În afară de acest aspect Lada compară Valahia cea “rece și periculoasă” cu locul pe care l-a detestat (sau cel puțin a vrut să îl deteste) și a dorit să fugă de acolo de foarte multe ori…Imperiul Otoman. O luptă interioară foarte dură se va da în mintea micului dragon, iar faptul că boierii nu au văzut-o ca pe un lider a fost punctul în care Lada a pus piciorul în prag și s-a răzbunat cu sânge: pentru faptul că tatăl ei a fost un laș, fratele ei Mircea a fost ucis, faptul că ea și Radu au fost lăsăți în grija sultanului atâția ani și nimănui nu le-a păsat de ei, faptul că ea a fost mereu văzută ca pe o batjocură și ceva pe care nu merită să-ți irosești timpul comparativ cu Radu și Mehmed (care în cele din urmă a trădat-o). Finalul lasă loc de mai mult, probabil mult mai multă acțiune, iar eu am volumul următor deja pe listă. Fanii de ficțiune istorică vor îndrăgi această serie, iar pentru cei ce doresc să iasă puțin din zona de confort le recomand cu drag “Saga Cuceritorului”!
0 Comments
Nr pagini: 304 (Ed. Nemira) An aparitie: 2017 Nota mea: 10/10 A treia parte din micuța serie de Crăciun a lui Matt Haig. O serie care spun din experiență proprie este îndrăgită atât de cei mici cât și de cei mari. Sper că o mai țineți minte pe Amelia Wishart din “Fetița care a salvat Crăciunul” pentru că în cartea aceasta va fi vorba numai despre ea și noua viată sa în micuțul Elfhelm. Cred că vă închipuiți cât de greu este ca un om să se adapteze la noua dimensiune a lucrurilor având în vedere cât de micuț este un elf sau chiar un spiriduș…darămite un copil care merge la o școală nouă, iar materiile studiate cu toate că au aceeași denumire sunt total diferite. Moș Vodol cu toate că a fost pedepsit să locuiască pe “Strada Foarte Liniștită” nu se oprește din planul său de a scăpa de oameni și de a deveni din nou conducătorul Elfhelm’ului. Partea cea mai interesantă a fost includerea Iepurașului de Paște în poveste – lucru mai atrăgător pentru copii – mai multe detalii despre poveste în sine nu vreau să dau ci vă las pe voi să descoperiți. O carte care învață lumea să vadă binele în orice persoană (ființă) – chiar dacă ni se pare că cineva este rău să încercăm să îi înțelegem, să credem și să nu ne pierdem speranța chiar dacă totul pare “Imposibil” (un cuvânt foarte urât pentru elfi). Trebuie să învățăm să fim fericiți, să fim buni, să ne înțelegem cu toată lumea și să ne bucurăm (și să apreciem) de tot ceea ce avem. O carte pentru toate vârstele pentru că nu e nimic greșit să citești povești și să îți amintești de copilărie. Cea mai frumoasă perioadă a vieții am putea spune…probabil cu toții am avut parte de puțină “Drimwickerie” și nu am fost conștienți de ea. Nu vă pierdeți speranța, iar dacă va gândiți la așa ceva sugestia mea este să dați o șansă acestor povești pentru că nu vă va părea rău! Nr pagini: 664 (Ed. Polirom – colectia top 10+) An aparitie: 2015 (Polirom) Nota mea: 10/10 Din păcate e singura carte scrisă de Dostoievski citită anul acesta… În schimb, mă bucur să dau din nou de scrierile sale – mi-era dor de modul său de a prezenta societatea din acele timpuri și de a evidenția fățărnicia oamenilor. De această dată, povestea ne-a fost prezentată sub forma unui jurnal scris de către un adolescent numit Arkadi Makarovich Dolgoruki (“simplu Dolgoruki”). Arkadi este fiul bastard al unui lord și al unei femei simple (fosta servitoare a lordului respectiv). În anii copilăriei, nu are prea multe amintiri cu nici unul dintre părinții săi, fiind la cazat internat; câțiva ani mai târziu ajunge să locuiască cu aceștia în St. Petersburg. Autorul ne prezintă un adolescent tipic: revoltat, mândru, susceptibil, dar și nesigur pe el, cu o gură mare, naiv și pretențios – câteodată extrem de iritant și greu de suportat. Titlul este ales perfect și datorită acestui fapt. Este o carte scrisă la persoană I, povestită de un adolescent (care nu doar odată dădea aere cum că ar fi centrul universului). Acțiunea este puțin mai întortocheată – trebuie să citim cu atenție, altfel vom pierde șirul logicii și al întâmplărilor, totodată am putea să ne transpunem în pielea fiecărui character al cărții. Nici această carte nu scapă de discuțiile legate de anumite noțiuni (cum ar fi binele și răul),libertatea (și aici nu mă refer doar la cea fizică, ci și la cea psihică). Vom găsi toate dramele cu care se confruntă adolescenții - de la haine, cercul dăunător de prieteni, patima alcoolului etc; prin povestirea sa, vedem cum Arkadi se maturizează și începe să își găsească un loc în care să simtă că aparține. O carte în care practic ne sunt reprezentate etapele mai mult sau mai puțin critice din perioada adolescentină și maturizarea câteodată mai lentă sau mai rapidă afiecăruia. Nr pagini: 480 (Ed. Corint – Leda Edge ) An aparitie: 2016 Nota mea: 10/10 Am putea spune că este povestea lui Vlad Țepeș dintr-un univers paralel în care Ladislav este fată – una foarte hotărâtă, cu voință de foc și “sălbatică” cum ar spune alții. Totul începe cu smulgerea Ladei și a lui Radu din patria lor, Valahia, fiind duși și abandonați de către tatăl lor în mijlocul turcilor. Sultanul a promis că se va ocupa de educația celor doi (deși de Lada nu îi păsa fiindcă era fată), permițându-le să învețe alături de fiul său Mehmed. În cărțile de istorie nu ni se prea spune de anii copilăriei petrecuți în sânul Imperiului Otoman, iar aici este partea în care autoarea a reușit să facă o treaba excelentă. A abordat teme sensibile (mai ales pentru acea vreme), dar în același timp a reușit să redea cititorilor o poveste de neuitat plină de curiozitate, suspans și sentimente. Teme precum homosexualitatea, discriminarea femeilor, religia (la acest capitol va interveni Radu care va analiza și va compara islamismul cu creștinismul și va alege unde își va găsi pacea sufletească). Lada nu vrea să renunțe la idea de a se întoarce acasă și face tot ce îi stă în putință să se pregătească pentru evadarea ei (și poate a lui Radu). Vrea Valahia ei înapoi, dar Valahia costă – probabil nu atât de mult pe cât presupue Lada, iar acest lucru îi va da putin de furcă. Ea va trebui să conducă Valahia alături de fratele ei pentru că Radu este cel care poate fermeca orice om fie el boier sau țăran de rând. Mehmed precede locul tatălui său, iar de atunci începe adevăratul coșmar al fraților Draculea. Cei trei formează un triunghi toxic, care va rezulta la inimi frânte, ură și poate chiar o ușoară dorință de a răni pe cel de lângă ține. Radu a fost cel care mereu trebuia aparat în copilărie, iar Lada este cea care îl apăra și se avânta că un “mistreț” asupra dușmanilor lor. Rolurile nu am putea spune că s-au schimbat prea tare, dar Lada ajunge la un moment de cumpănă în care va trebui să aleagă ce va sacrifica și ce va câștiga… oare cât iubește de mult Valahia? A fost doar o faza trecătoare sau vrea tronul pe care tatăl ei cel laș l-a abandonat? Lada este un dragon care va trebui să lupte și să meargă cu fruntea ridicată – niciodată să se umilească în fața cuiva. Radu trebuie să își găsească alinare într-un fel sau altul, iar Mehmed este probabil prea încrezut să dea importanță prietenilor săi. O carte care te ține în suspans până la ultima pagină, m-am atașat de personajele sale, iar războiul intern pe care îl duce Lada mă fascinează și mă întristează în același timp – dorința ei arzătoare de a-și câștiga tronul rămâne mereu pe fundal. Nr pagini: 416 (Ed. CORINT - Leda Edge) An aparitie: 2018 (Leda Edge) Nota mea: 10/10 A meritat din plin să mai ofer o șansă acestei povești! Adelina parcă, parcă începe să conștietizeze că nu este un erou (desigur a rămas cu gândirea că ea ar fi victima și restul sunt “răi”), dar a conștientizat că ceea își dorește este răzbunare și să conducă lumea prin frică. Un început foarte promițător, mai ales că la sfârșitul primului volum am aflat că sora Adelinei este un malfeto. Avem 3 planuri în poveste: în primul plan o avem pe Adelina și căutarea noilor ei acoliți pentru a se putea răzbună pe Pumnale și Teren; al doilea plan este cel al pumnalelor unde Rafael a ajuns să fie conducătorul, situația acestora se tot înrăutățește și încă se gândesc la acea persoană care ar putea să îl aducă pe Enzo înapoi din lumea celor morți; al treilea plan este bine-nțeles a lui Teren – amantul reginei care a cam exagerat cu abuzul de putere. Am putea spune că este un triungi amoros între cele trei planuri. În orice povestire, bârfă ș.a unde este tratat subiectul re-nvierii știm cu toții că nu va ieși bine (cel mai bun exemplu ce-mi vine pe moment este “Per Sematary” a lui King). Rafael își va da seama de toate acestea când va fi prea târziu. Adelina și-a făcut o echipă puternică, dar umbrele o înghit din ce în ce mai mult. Partea ce m-a deranjat este faptul că Magiano este mult mai bun pentru Adelina și liniștea ei, iar ea, îl pune pe Enzo pe primul loc. Asta a fost probabil cel mai frustrant lucru, iar cel mai amuzant a fost când Teren a fost scos din grațiile reginei și dus de nas. Coroanava avea un preț mare pentru Adelina, umbrele o cheamă din ce în ce mai mult în lumea lor, iar persoanele ce mai țin la ea încep să se îndepărteze sau chiar să iasă din viața ei. Cât va rezista oare “eroina” în felul acesta și ce se va alege de “Societatea Trandafirului” (munca ei, visul ei de a avea proprii oameni și să îi conducă spre fericire și victorie)? Câteodată prețul este prea mare și ajungi să te mulțumești cu ce ai și lași pe alții să lupte… oare Adelina ce va alege și care vor fi consecințele faptelor sale? Toate acestea le va descoperi cititorul în cel de-al doilea volum al seriei “Tinerele Elite”. Cât m-am plâns de primul volum la modul în care a fost “ fuserit ”, la acesta nu mă plâng. A fost scris muuult mai bine, acțiunea nu avea lacune sau întreruperi, iar cititorul își va alege tabăra în care “va lupta”: Pumnalele sau Trandafirii. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|