Nr pagini: 223 (Ed. Scrisul Romanesc ) An aparitie: 2017 Nota mea: 10/10 Doresc să mulțumesc autorului pentru această surpriză minunată! A dat dovadă de mult curaj și ambiție ce l-a împins să scrie această triologie originală, în care subiectul morții nu este tabbu ci mai degrabă este convertit într-o poveste onorabilă a fiecărui artist în parte. Personal, mi se pare extrem de greu să reușești să te impui, mai bine zis să îți lași trupul pentru o scurtă perioada de timp acestor suflete, acordându-le asfel șansa la un ultim monolog. Probabil acesta este volumul meu preferat datorită faptului că îl cuprinde și pe Dostoievski - care este autorul meu preferat încă din adolescență. Eforturile autorului de a reda cât mai bine personalitatea fiecărui artist nu este în van; acele schimbări de “nuanță” de la un artist la altul se simt, iar limbajul și modul scrierii este atât de natural încât cititorul poate considera că este o “mini autobiografie”. Cum spuneam despre primele două cărți legat de acea cameră minunată care se schimbă în funcție de perioada și personalitatea artistului, ne vom afla și acum în același loc, dar pentru ultima dată probabil. De data aceasta îi vom ascultă pe Eminescu, Molière, Byron, Toulouse-Lautrec și Dostoievski; dar nu îi vom asculta doar ci vom vedea și filmul vieții lor cuprinzandu-le slăbiciunile, inspirația, dar și viciile lor. Numele acestor artiști este imposibil de a nu fi recunoscute. Ceea că mi-a plăcut mult la aceste monologuri, este faptul că autorul nu a încercat să “îndulcească” sau să schimbe cu ceva istoria. Acești artiști care au rămas în istorie lăsând o comoară valoroasă generațiilor noi, nu au fost perfecți sau extrem de bogați în timpul vieții; majoritatea au murit în sărăcie și abea după trecerea acestora în neființă au devenit celebri. Se citește extrem de ușor, dar la fiecare artist în parte recomand să faceți o scurtă pauză pentru a reflecta puțin la monologul precedent. Literatura a avut nevoie de această triologie cu totul specială, din care oricine poate învăța câte ceva! Voi lasă mai jos câteva citate: “Deci, poezia este o expresie mai inteligntă, mai subtilă și mai artistică de comunicare a unor diverse mesaje, idei sau sentimente ale autorului. Dacă cineva înfruntă dificultăți în descifrarea lor înseamnă că nu este suficient de dotat intelectual pentru arta poetică. Ceea ce nu constituie însă vreo culpă sau o tragedie, întrucât nu toți avem aceleași înclinații, gusturi și înzestrări artistice sau spiritual!” - Eminescu “Pentru un actor și dramaturg ca mine, să mori în timp ce joci pe scenă în propria piesă este nu doar o onoare, ci și o plăcere.” - Molière “Concluzia mea este că prietenia se poate transforma în dragoste, dar dragostea, atunci când se sfârșește, nu mai poate reveni la prietenia inițială.” - Byron “Trebuie să știi să te suporți pe tine însuți. Dacă nu, trebuie musai să inveți, căci viața nu te menajează!” - Toulouse-Lautrec “Căci o viață fără visuri este la fel de săracă precum un somn fără vise” - Dostoievski “Omul neînsuflețit de nici un tel, de nici o speranță, se preschimbă adesea într-un monstru.” - Dostoievski
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|