Nr pagini: 784 (Ed. Nemira) An aparitie: 2018 (Ed. Nemira) Nota mea: 10/10 Un monstruleț de carte ce nu te va lăsa până nu termini de citit. Începutul este puțin anevoios până te acomodezi cu personajele și ce se întâmplă “în jur”. După circa primele 100 de pagini, veți intra cu adevărat în povestire și vă va face să nu mai lăsați cartea din mână. Se citește extrem de ușor și rapid. Nu vă lăsați descurajați de numărul mare de pagini! Merită! Primul lucru ce trebuie să-l aibă în vedere cititorul este că această carte “zboară” între două perioade de timp: 1958-1984-1985-1957; pentru a înțelege mai ușor le voi pune în ordine cronologică: 1957-1958 / 1984-1985. Totul începe în anul 1957 cu moartea micuțului Georgie (fratele mai mic a lui Bill). Sunt o mulțime de dispariții în orașul Derry, dar nimeni nu pare a-i da prea mare importanță. “Clubul Rataților” (“The Losers Club”) format din William “Bill” Denbrough (cel care a și creat clubul), Benjamin “Ben” Hanscom, Beverly “Bev” Marsh, Richard “Richie” Tozier, Edward “Eddie” Kaspbrak, Michael “Mike” Hanlon și Stanley “Stan” Uris avea ca rol principal lupta împotriva bătăușilor. De la moartea lui Georgie pe lângă acea luptă împotriva bătăușilor - Henry Bowers (șeful găștii batausilor ), Victor “Vic” Criss, Reginald “Belch” Huggins, Patrick Hockstetter, Peter Gordon, Steve "Moose" Sadler, Steve "Moose" Sadler - va avea loc o nouă luptă, dar de data aceasta mult mai pericoloasă. După prima înfrângere a lui IT lucrurile s-au calmat dacă putem spune așa, iar “Clubul Rataților” a jurat cu sânge că dacă vre-odată se va mai întoarce “chestia aceea” ei vor fi acolo. Din câte s-a observant ciclul se repetă la fiecare 27-28 de ani, iar singurul mod pentru a-l învinge odată și pentru totdeauna este acela ca toți membrii clubului (care au rămas în viață cel puțin) să se “întoarcă în copilărie” măcar cu mintea și imaginația de atunci. “ Cred că ceea ce a fost aici înainte încă se află aici – lucrul acela care era aici în 1957 și 1958; lucrul care a fost aici în 1929 și 1930 [..], lucrul care a fost aici în 1904 și 1905 și la începutul lui 1906 – cel puțin până a explodat oțelăria Kitchener; […] lucrul care s-a arătat tot cam la fiecare 27 de ani. Uneori vine puțin mai devreme, alteori puțin mai târziu… Dar vine întotdeauna.” Datorită ignoranței adulților la toate disparitiile și evenimentele ciudate ce se întâmplă în oraș, aceșți copii se vor lupta împotriva lui “IT” (Clownul Pennywise). Practic IT acționează ca o oglindă a oamenilor răi și corupți din Derry. Clovnul este o reflecție a temerilor fiecăruia de aceea își putea schimba forma. Modelul vizualizat cel mai des era cel de clovn deoarece, exact ca un clown se comportau oamenii din Derry față de copii: drăguți la suprafață, dar pe dinăuntru... să zicem doar că lasă de dorit. IT nici nu ar exista fără “zilele negre” din Derry. Un exemplu ar fi tatăl abuziv a lui Bev; IT apare doar în cazul în care oamenii întrec măsura; cum ar fi abuzuri, crime s.a; practic Pennywise se hrănește cu răul din sufletul omului și frica acestuia; astea sunt lucrurile care îl fac să terorizeze oamenii. Fapt care îi face defapt să facă și mai mult rău. Probabil aceasta a fost ceea ce a dorit King să spună. Răul ia formă doar atunci când ne lăsăm conduși de acesta; fie prin gelozie, lăcomie sau violență. “Căci el se întoarce… Se întoarce întotdeauna. El. Monstrul. Baubaul copilăriei noastre.”
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|