Nr pagini: 384 (Ed. Corint – Leda Edge ) An aparitie: 2018 (Corint) Nota mea: 9/10 Subiectul sinuciderii este de multe ori tabu, dar acum reușim să explorăm “ambele tabere”: prima chiar a persoanei în cauză (nu neapărat povestită de ea), iar cea de-a două a celor lăsăți în urmă. Subiectul morții este unul sensibil pentru multă lume, dar sinuciderea este privită cu ură, confuzie, nervi și tristețe. Multe sinucideri se întâmplă în rândul adolescenților; Tyler este un adolescent de 16 ani care s-a sinucis din motive necunoscute momentan, iar sora lui mai mare Alexis (Lexi) care se află într-un carusel gigant ce ii schimbă viață în multe feluri. Cartea asta este bună deoarece toți am trecut din păcate prin pierderea cuiva drag. Știu cât de greu mi-a fost să accept moartea bunicului meu și nu puteam îndura faptul că nu îl voi mai vedea niciodată. Povestea aceasta este un ajutor în sensul că ne putem ragasi în Lexi fie că suntem adolescenți sau ceva mai mari de atât. Putem să ne punem în pielea lui Lex (cu toate că personal nu am avut cazul unei sinucideri, dar am pierdut persoane dragi datorită altor împrejurări): să simțim frustrările prin care trece, căutarea unui răspuns care parcă nu apare niciodată și senzația că îți pierzi mințile încercând să accepți adevărul este exact prin ce am trecut eu, iar timpul a ajutat să mă împac cu ideea și să-mi pun gândurile în ordine. Frustrarea nu îți aduce oamenii dragi înapoi, dar dacă vei caută în inima ta îi vei avea mereu cu tine... amintirile sunt dovada vie că ei au făcut parte din viața ta și tot ele sunt cele care îi păstrează vii pentru totdeauna. Aș putea spune că este mai mult un jurnal a lui Lexi în care povestește atât amintirile din copilărie alături de fratele ei, clipele fericite petrecute în familie/cu prietenii, dar și cele triste, veșnica căutare de răspunsuri care poate ne plac sau nu și problemele de natură socială. Este jurnal mai complex care te poate ajuta să treci peste unele cicatrici mai ușor și să ajungi să accepți situația. Este o poveste tristă, dar până la final veți vedea și partea plină a paharului. Nu tot în lume este negru, trebuie să fim recunoscători pentru tot ce avem și tot ce am avut; sunt lecții de viață prin care trebuie să trecem fie că am vrea sau nu, dar suntem destul de puternici pentru a putea trece peste obstacole, a ierta și a merge mai departe!
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|