Nr pagini: 186 (editura Art) An aparitie: 2008 (1993 – prima aparitie) Nota mea: 7/10 Primul roman de la Sorokin ce mi-a picat in mana. Dupa vreo 20 de pagini imi venea sa pun cartea de-oparte, dar am continuat sa citesc fiindca doream sa aflu motivatia personajelor de a recurge la asemenea cruditati; totodata, am decis sa iau ca atare lumea descrisa de Sorokin. Cele patru personaje principale sunt: un batran (Staube), un copil (Serioja) si doi adulti tineri (Olga si Rebrov). Scopul lor nu este definit, fiind o cursa contra cronometru asupra implinirii unei misiuni supreme care are ca rasplata moartea. Actiunea se petrece undeva prin anii ’90, intr-o rusie in care totul le este permis acestor oameni, iar consecintele nu sunt suficiente pentru a opri acesti oameni. Personajele comit o multime de crime, sunt torturati si tortureaza la randul lor; toate acetea pentru a duce la bun sfarsit misiunea data chiar de ei insisi. Totusi, misiunea lor este de multe ori pusa la incercare, iar personajele noastre cauta o iesire din situatiile critice printr-un anu joc cu zarul. Atrocitatiile prin care trec personajele, crimele, macelurile pe care le fac, toate aceste scene macabre sunt descrise extrem de amanuntit. Totusi pe langa scenele macabre descrise, violurile, dialogurile personajelor despre puzzle’ul ce trebuia terminat si discutii despre situatia politica de la ora actuala cu referiri la trecutul apropiat – Stalin, Lenin, Gorbaciov (discutii facute des de catre Staube, comparand viata de atunci cu cea de acuma la care participau si ceilalti). Pot spune ca este o carte dedicate celor realisti, tari de character, carora nu le este jena sau scarba de descrierile “scandaloase”, dar totusi nu cred ca este persoana care sa o fi citit si sa nu fie socata catusi de putin.
0 Comments
Nr pagini: 296 + 255(editura Minerva ) An aparitie: 1970 (ed. Minerva) Nota mea: 10/10 De cand eram mica vazusem filmul facut de Disney, iar dupa un an de zile m-am hotarat sa citesc si cartea. Incetul cu incetul, il indrageam si il compatimeam pe Quasimodo. Niste vieti curmate inca de la inceput, trei inimi omenesti identice din punct de vedere anatomic dar complet diferite pe exterior – dintre care una este innegrita, iar la polul opus este alta rosie, plina de afectiune care se daruieste celui care are nevoie; familii despartite cu multi ani inainte de a-si aduce aminte de ceva, dar nu in ultimul rand, dragostea si devotamentul ce persista pana in ultima secunda. Cam asta ar fi probabil, scurta mea descriere a cartii care, desi am citit-o de ceva vreme, a reusit sa-si lase amprenta tiparita adanc in sufletul meu. Un suflet bun, inocent, inchis intr-un trup hidos – fiind parasit de mic si lasat la poalele catedralei Notre Dame, ajunge sa fie adoptat de arhidiaconul acesteia, Claude Frollo. Quasimodo ajunge clopotarul catedralei, iar singurii sai prieteni, asa zise “fiinte” cu care comunica erau clopotele si statuetele. Cocosatul se indragosteste de tiganca Esmeralda, cu toate ca aceasta nu are aceleasi sentimente, totusi aparand-o cat poate el de bine; la fel de bine, cum ramane umil fata de tatal sau adoptiv, Frollo. Romanul se invarte asupra iubirii – a iubirilor esuate, ne-mpartasite de celalalt; totusi iubirea si devotamentul lui Quasimodo ne arata ca dragostea adevarata fata de un aproape exista, cu toate ca acea persoana nu impartaseste aceleasi sentimente. Finalul mi-a dat lacrimi si mi-as fi dorit ca Hugo sa fi incercat sa gaseasca un final mai putin tragic pentru bietul cocosat; in schimb, ma bucur ca a pus in evidenta ura si slutenia adevarata a oamenilor in secunda in care judecam si ii indepartam pe cei “anormali”; care, probabil au de oferit o multime de lucruri printre care, prima pe lista este dragostea. Daca o persoana este diferita ar trebui sa ne facem timp sa o ascultam si sa vedem ce lucruri noi am putea invata de la ea. Este o carte ce a meritat fiecare lacrima, desi stateam si ma intrebam “cum poate un om sa indure atatea rele si totusi sa fie in stare sa iubeasca neconditionat si sa apere ceea ce iubeste, desi el este respins de toata lumea?!”; si totusi, asta inseamna dragoste si sacrificiu fata de cineva… |
AuthorCititul e forma perfecta de relaxare fie ca sunt in sesiune sau vacanta. Nu las o zi fara sa citesc macar cateva pagini <3 Imi rezerv drepturile de autor la toate recenziile.
Librării onlineArchives
April 2019
|